Vinul spumant numărul unu al Italiei își are originile în zona de Nord-Est a peninsulei, cel mai cunoscut Prosecco fiind cel ce provine din subregiunea deluroasă Valdobbiadene. Italienii adoră să savureze Prosecco în asocieri culinare cu antipasti, mezeluri sau migdale, în timp ce restul lumii combină spumantul cu mâncăruri asiatice picante, cu toții agreând însă că un Prosecco se degustă cel mai bine rece, din pahare cu picior, tip lalea. În general, acest tip de spumant se încadrează într-unul dintre cele 3 niveluri de dulceață: Brut (0–12 g/L de zahăr rezidual) Extra Dry (12–17 g/L de zahăr rezidual) și Dry (17–32 g/L de zahăr rezidual) însă există și un Prosecco cu dozaj Extra Brut și 3 g/L zahăr rezidual, catalogat Prosecco Asolo DOCG. Strugurii folosiți de producători pentru a crea un Prosecco delicios după altul poartă denumirea de Glera, însă puțini sunt cei ce știu că acest soi nu este singurul soi de struguri permis în compoziția spumantului! Reglementările permit amestecarea cu până la 15% alte soiuri indigene regiunii, cum ar fi Bianchetta, Verdiso sau Perera.