Cea mai boemă dintre băuturi, absinthul are propriul său ritual de servire şi propria tradiţie. În formele sale timpurii şi traditionale absinth se numea licoarea rezultată prin infuzarea vinului cu pelin, însă de-a lungul secolelor, absintul a trecut de la medicament la băutura recreativă, iar rețeta pe care o considerăm acum absinth este uşor diferită de cea care a apărut iniţial în farmaciile elveţiene la finalul anilor 1700. După metoda elveţiană şi franţuzească, absinthul este o licoare tare, obţinută prin distilarea alcoolului neutru cu pelin, anason, fenicul și alte ierburi și condimente pentru a obţine o aromă asemănătoare lemnului-dulce. Există două stiluri principale de absinth însă: elvețian/franceză și cehă. Alintată zâna verde, licoarea de azi nu mai este asociată cu halucinațiile și cu artiști precum Hemmingway, Toulouse-Lautrec sau Van Gogh, ci mai degrabă cu un gust aparte şi cu o experienţă a degustării unică cap-coadă.